Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Glomerulonefrita primară la copii: mecanisme etiopatogenice, clinica, prognostic


Autor: Ciuntu Angela
Gradul:doctor habilitat în medicină
Specialitatea: 14.00.09 - Pediatrie
Anul:2017
Consultant ştiinţific: Ninel Revenco
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia: Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

Statut

Teza a fost susţinută pe 14 septembrie 2017 în CSS şi se află în examinare la CNAA

Autoreferat

Adobe PDF document2.61 Mb / în română

Teza

CZU 616.611.-002-053.2

Adobe PDF document 11.57 Mb / în română
275 pagini


Cuvinte Cheie

glomerulonefrită, citokine, factori de creştere, enzime proteolitice, plasmatice, lizozomale.

Adnotare

Volumul și structura tezei: introducere, 6 capitole, concluzii generale, recomandări practice, bibliografie din 394 surse, expusă pe 275 pagini, procesate la calculator, 93 tabele și 43 figuri, anexe. Rezultatele cercetării au fost publicate în 64 de lucrări științifice.

Domeniul de cercetare: pediatrie

Scopul cercetării: evaluarea mecanismelor etiopatogenice prin estimarea particularităţilor fiziopatologice, clinico-evolutive, de progresare a diferitor variante ale glomerulonefritei pentru optimizarea diagnosticului clinic, prognosticului și elaborarea algoritmilor diferențiate de diagnostic, tratament, profilaxie, reducerea recidivelor și riscului dezvoltării bolii renale cronice.

Obiectivele cercetării: Studierea particularităţilor clinico-evolutive, factorilor de risc a diferitor variante ale glomerulonefritei primare la copii; estimarea nivelului moleculelor de semnalizare celulară (IL-1, IL-6, IL-8, TNF-α, MCP-1, MIP-α, SDF-1α, CD40) și a rolului lor în patogenia glomerulonefritei la copii; stabilirea suportului markerilor biochimici de progresare a nefrosclerozei (VEGF, PDGF-BB, CTGF, FGF-β) în glomerulonefrită la copii; evaluarea rolului stresului oxidativ și a sistemului antioxidant în fiziopatologia glomerulonefritei la copii; aprecierea informativității diagnostice a enzimelor plasmatice, proteolitice, lizozomale în fiziopatologia glomerulonefritei la copii; studiul modificărilor histopatologice și corelarea cu modificările clinico-paraclinice, biochimice și determinarea variabilelor de prognostic nefavorabil precoce și a riscului dezvoltării bolii renale cronice la copiii cu glomerulonefrită; elaborarea schemei patogenice de lucru privind glomerulonefrita la copii în funcție de evoluția clinico-paraclinică, factorii de risc, modificările biochimice și histologice; elaborarea algoritmului de diagnostic, tratament diferențiat în aprecierea evoluției, variabilelor de risc ale injuriei cronice renale în glomerulonefrită la copii.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obținute. A fost realizat un studiu complex clinico-paraclinic, prospectiv cu estimări biochimice, histologice la copii cu diferite variante ale glomerulonefritei în dinamica maladiei cu scopul elucidării mecanismelor etiopatogenice prin estimarea particularităților clinico-evolutive, de progresare ale diferitor variante a glomerulonefritei. Studiul dat a furnizat noi dovezi suplimentare în principalele verigi patogenice ale GN şi influenţa lor asupra etapelor clinico-evolutive ale GN. Studiul complex efectuat a relevat particularităţile clinico-evolutive ale glomerulonefritei primare (GNP) la copii. În premieră în Republica Moldova au fost apreciaţi biomarkerii serici și urinari în dependență de varianta clinică a maladiei.

A fost confirmat rolul chemokinelelor (MCP-1, MIP-α) și citokinelor inflamatorii ‒ IL-1β, IL-6, IL-8, TNF-α) ‒ markeri senzitivi ai răspunsului imun, severității, activității procesului patologic renal. A fost demonstrată importanța diagnostică a markerilor injuriei tubulointerstițiale ‒ glutation S-transferaza (GST) și a fibrozei renale (CTGF, FGF-β, VEGF, PDGF-BB) la pacienții cu glomerulonefrită în detectarea precoce a bolii renale cronice.

A fost demonstrat rolul biomarkerilor stresului oxidativ (PPOA, AGE, isoprostanul-8, activitatea antioxidantă totală, glutathion peroxidaza, thiolii) în progresia GN. S-a confirmat rolul factorilor nespecifici ai homeostazei enzimatice în serul sangvin şi urină în patogenia, diagnosticul, tratamentul complicaţiilor GNP la copii. S-a elaborat un program sigur şi accesibil de explorări clinico-biochimice, histologice prin care s-a facilitat diagnosticul precoce şi diferenţial al GNP la copii. Au fost elucidate paralele clinico-evolutive ale diferitor variante a glomerulonefritei în dependenţă de stadiu, activitatea procesului patologic în rinichi. S-a stabilit cel mai informativ spectru de enzime în serul sangvin şi urină în diagnosticul diferenţial şi evaluarea complicaţiilor glomerulonefritei la copii. De asemenea, originalitatea ştiinţifică constă în găsirea unor corelaţii între valorile serice și urinare și specificul manifestărilor clinice, paraclinice, histologice la copii cu GN.

Analiza matematică a factorilor de risc în baza calculelor integrative individualizate a permis aprecierea variabilelor responsabile de probabilitatea maladiei. S-au adus dovezi coerente şi originale privind aspectele patogenice ale leziunilor renale, rolul moleculelor de semnalizare celulară, factorilor de creștere în susţinerea proceselor de înjurie renală şi a biomarkerilor leziunii renale. Rezultatele studiului oferă un potenţial de înţelegere a aspectelor fiziopatologice ale GN şi date noi privind rolul chemokinelelor, citokinelor inflamatorii, factorilor de creștere biomarkerilor stresului oxidativ, antioxidant în evoluţia clinică, complinirea prognosticului maladiei.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. În baza studiului dat au fost implementate noi metode de diagnostic al pacienților cu glomerulonefrită primară în secția nefrologie a IMSP IM și C, secţia nefrourologie, IMSP SCMC ”Valentin Ignatenco” şi în procesul didactic al Departamentului pediatrie, IP USMF „Nicolae Testemiţanu”, având ca scop ameliorarea asistenţei medicale acordate copiilor cu glomerulonefrită.

Cuprins


1.GLOMERULONEFRITA PRIMARĂ LA COPII: MECANISME PATOGENICE, CLINICE, EVOLUTIVE
  • 1.1.Mecanisme patogenice şi fiziopatologice ale glomerulonefritei primare la copii
  • 1.2. Rolul modificărilor histologice şi corelaţiile cu markerii biochimici în glomerulonefrită la copii
  • 1.3.Importanţa factorilor de risc şi mecanisme de progresie ale glomerulonefritei la copii
  • 1.4.Semnificaţia modificărilor moleculelor de semnalizare celulară şi a sistemelor enzimatice în ser şi urină în progresarea glomerulonefritei
  • 1.5.Concluzii la capitolul 1

2. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE
  • 2.1. Caracteristica generală a studiului: grupul de cercetare, etapele şi design-ul studiului
  • 2.2. Metodele de evaluare utilizate în studiu
  • 2.3. Explorările imunoenzimatice şi biochimice utilizate în studiu
  • 2.3.1. Metodele de investigare imunoenzimatică
  • 2.3.2.Metodele de evaluare a indicilor stresului oxidativ şi protecţiei antioxidante
  • 2.4. Metodele de evaluare statistică
  • 2.5. Concluzii la capitolul 2

3. PROFILUL CLINICO – PARACLINIC AL COPIILOR CU GLOMERULONEFRITĂ PRIMARĂ
  • 3.1. Evaluarea parametrilor clinici şi paraclinici ale copiilor cu glomerulonefrită acută
  • 3.2. Aprecierea statutului clinic şi ale parametrilor paraclinici la copiii cu glomerulonefrită cronică
  • 3.3.Factorii de risc în dezvoltarea injuriei renale la copiii cu glomerulonefrită
  • 3.4. Concluzii la capitolul 3

4. PARTICULARITĂŢILE MODIFICĂRILOR MOLECULELOR DE SEMNALIZARE CELULARĂ ŞI ALE PROCESELOR DE OXIDARE CU RADICALI LIBERI LA COPIII CU GLOMERULONEFRITĂ PRIMARĂ
  • 4.1. Estimarea nivelului moleculelor de semnalizare celulară (interleukinelor și chemokinelor) în urină la copiii cu glomerulonefrită
  • 4.2. Valoarea diagnostică a factorilor de creştere în patogenia glomerulonefritei la copii
  • 4.3. Semnificaţia clinică a markerilor stresului oxidativ în evoluţia clinică a glomerulonefritei la copii
  • 4.4. Importanţa diagnostică a sistemului antioxidant în evoluţia clinică a glomerulonefritei la copii
  • 4.5. Concluzii la capitolul 4

5.PARTICULARITĂŢILE MODIFICĂRILOR UNOR INDICI AI HOMEOSTAZEI BIOCHIMICE LA COPIII CU GLOMERULONEFRITĂ PRIMARĂ
  • 5.1. Dinamica şi activitatea enzimelor ciclului adenilic și arginazei în evoluţia clinică ale glomerulonefritei la copii
  • 5.2.Rolul modificărilor pseudocolinesterazei în evoluția clinică, prognozarea complicațiilor glomerulonefritei la copii
  • 5.3. Importanţa diagnostică a enzimelor plasmatice, proteolitice, lizozomale în patogenia glomerulonefritei la copii
  • 5.4. Concluzii la capitolul 5

6.MODIFICĂRILE HISTOLOGICE ŞI CARACTERISTICA UNOR CORELAŢII CLINICO-PARACLINICE, BIOCHIMICE ÎN EVOLUŢIA GLOMERULONEFRITEI LA COPII
  • 6.1.Caracteristica clinico-paraclinică a modificărilor histopatologice la copiii cu glomerulonefrită primară
  • 6.2. Modificările histologice la copiii cu glomerulonefrită
  • 6.3.Corelaţii histopatologice şi biochimice în evoluţia glomerulonefritei la copii
  • 6.4. Concluzii la capitolul 6.